Străzi care urcă încet
Un sat vechi, cocoțat pe deal, cu piatră caldă, ferestre cu obloane și lumini care se aprind seara, unul câte unul.
Trepte de piatră și ghivece
Străzile sunt înguste, iar pietrele din pavaj au fost netezite de sute de ani de pași. Pe trepte și pe pervazuri stau ghivece cu flori și plante verzi.
Nu există grabă aici. Oamenii ies seara, se opresc să vorbească, și satul se liniștește în jurul lor.
Piațeta
Locul unde se adună lumea dimineața, cu mese la umbră și pâine proaspătă din cuptorul de alături.
Arcadele
Bolți vechi de piatră leagă casele între ele și lasă străzile să rămână răcoroase chiar în zilele călduroase.
Seara
Felinarele se aprind încet, iar lumina caldă se reflectă pe zidurile de piatră până târziu.
Între deal și vale
Din vârful dealului, satul arată ca un cuib de acoperișuri de cărămidă. Dincolo de ele, valea se întinde cu vie și cu ceața de dimineață.
Drumurile care ies din sat coboară încet, cu popasuri la fiecare curbă.
Apa care trece pe sub case
Pârâul curge între pietre și sub podul vechi. Pe maluri, casele se sprijină de munte și par să fi crescut din piatră.
Toamna, pădurea își schimbă culorile și satul devine și mai liniștit.
„Satul nu se vede dintr-o dată. Se descoperă pe rând, pe fiecare treaptă.”